Secolul XX si dizolvarea comunei germane
În pragul seculului trecut s
a format o patura taraneasca bine situata iar în acelasi timp un numar de familii cu mai multi copii au devenit tot mai dependenti de taranii mijlocasi si mari. Pentru a scapa de aceasta situatie, începînd cu anul 1904 (pîna la 1914) peste 200 de familii emigreaza în SUA (la Chicago, Portland, North Dakota si Pennsylvania). în perioada 1923 1935 au emigrat alte 120 de familii din sat în SUA, Canada, Argentina, Brasilia, Paraguay, Uruguay etc.
In primul razboi mondial, au participat cca 200 de barbati din Panatul Nou la razboi dintre care un numar de 59 au cazut pe front.
în cel de al doilea Razboi Mondial participa un numar de 382 barbati, dintre care 280 în armata germana si 102 în armata rom᭡. 130 de soldati nu se mai întorc niciodata acasa (au cazut pe front sau sînt dat disparuti).
Din supravietuitorii armatei germane se întorc 89 barbati acasa, ceilalti ramînînd în Germania, Franta, Anglia iar o parte se stabileste în SUA si Canada. Alti 200 de consateni se retrag la 20 septembrie 1944, înaintea venirii trupelor sovietice în vestul Europei. Acestia stabilindu
se în Austria, Germania, SUA si Canada.
Evenimentul cel mai groznic pentru populatia germana se petrece la 14 ianuarie 1945, cînd 284 barbati (vîrsta 1649 ani) si femei (vîrsta 1636 ani) au fost prinsi si deportati ca sclavi, la munca obligatorie de reconstructie în URSS. Peste 5 ani a durat aceasta deportatia in URSS. în aceasta perioada au decedat acolo 33 de consateni datorita foametei, a frigului, a bolilor, a dorului de familie, copii si parinti, a dorului de casa.
Cu prilejul eliberarii lor îndeosebi a bolnavilor din lagar si a transportului , din URSS via Frankfurt/Odra, in anul 1948 si 1949, ajung mai multi deportati din satul nostru, în zona de ocupatie sovietica a Germaniei, de unde acestia încearca sa înjghebeze legaturi cu consatenii deja stabiliti în Occident.
O schimbare fundamentala pentru Panatul Nou a aduso toamna anului 1944 prin actiunea de colonizare a satului cu rom᭩, pîna la acea data localitate exclusiv germana. Colonisti rom᭩ au lociut multi ani in casile germani; penrtu lociutori germani a fost foarte greu, acume multi erau sluga in casa personala. în anul 1948 locuiesc în comuna PanatulNou 486 de cetateni rom᭩ si 1240 germani (inca 284 au fost deportat in URSS, aproape 200 au trait in Austria, si 130 soldati au cazut in Razboi).
Prin treptata expropiere totala a populatiei germane, fara despagubire, începînd cu luna martie 1945, se zguduie puternic temelia existentiala a acestor localnici. Acest lucru ne arata urmatorul tablou:
De la 1945 pîna la 1948 a fost expropriata urmatoarea avere:
- peste 5500 iugare de pamînt arabil (1 iugar = 0,575 ha)
- peste 200 iugare de vii,
- 163 de semanatori,
- 40 masini de seceret,
- 13 batoze
- 46 cositoare,
- 24 tractoare,
- 366 pluguri,
- 333 grape,
- 52 greble de cai,
- 359 carute de cai,
- 354 pluguri de sapat,
- 180 de valturi,
- 708 cai de tractiune
- 4 boi,
- 415 vaci de lapte,
- 187 juninci,
- 82 oi,
- 1183 porci, în afara de acestea înca
- 9 fierarii,
- 2 lacatuserii,
- 11 tîmplarii,
- 12 rotarii,
- 7 croitorii,
- 13 pantofarii,
- 5 macelarii,
- 2 ateliere de constructie,
- 1 tesatorie,
- 3 pravalii,
- 3 birturi,
- 2 mori de ulei,
- 6 mori furajere,
- 2 destilarii de tuica,
- 2 ciuberarii.
Acesta situatie a dus la dezradacinarea locuitorilor satului, a taranilor de pamîntul strabun. Cu pamîntul expropriat populatiei germane a fost infiintata în anul 1952 Gospodaria Agricola Colectiva Horia Closca si Crisan, mai tîrziu schimbîndu
se în Cooperativa Agricola de Productie Viitorul. La infiintarea acestei unitati agricole au trebuit sa fie primi membri, fostii tarani germani. Mai tîrziu sînt nevoiti sa vina si rom᭩i la colectiv. Nu numai situatia economica dar si cea politica si discriminarile fata de populatia germana a dus la emigrarea, respectiv la exodul în Germania. începînd cu anul 1950, în baza tratatelor privind întregirea familiilor se stabilesc primele familii în Germania.
Presiunea de emigrare a crescut enorm, încît cu anul 1977 se întrezareste începutul procesului de dizolvare a comunitatii germane din PanatulNou/Horia. în anii 1982 si 1983 ajunge fluviul de emigranti germani din sat, cu peste 500 de persoane , la cota maxima. Pentru cei ramasi se naste sentimentul de a fi tot mai straini în propriul sat de bastina. în urma schimbarilor politice intervenite, dupa 1990 în Rom᭩a si ultimii germani ramasi îsi pierd încrederea în puterea de stat, sii întorc definitiv spatele. în aceasta perioada au ajuns alte
213 persoane din (Panatul Nou) Horia în de acum Germanie unita.
Daca în 1975 mai locuiau 1550 de germani ( si 860 rom᭩) în Horia aproape toti de religie romanocatolica mai sînt astazi (dupa 213 ani de la înfiintarea satului) doar 26 de cetateni de nationalitate germana (dintr
o populatie totala de 2300 persoane).
Panadatenii (horienii) s-au constituit în Germania, în anul 1985 întro Asociatie a Comunitatii Locale în cadrul Asociatiei Svabilor Banateni din Rom᭩a. Ei se întîlnesc anual, cu prilejul pelerinajului la mînastirea Ave Maria din Deggingen si a Kirwaiului de la Rastatt. Putinii consateni germani care mai traiesc în satul natal, sînt sprijiniti de noi cei plecati definitivi. Asocitia Com. Locale este interesata pentru întretinerea cimitirului si a bisericii ridicata de strabuni. începînd cu anul 1992 Richard S. J㦥r este presedintele Asoc. Com. Loc Neupanat (Panatul Nou)/Horia.
Asocitia Com. Locale Neupanat/Horia vrea relatie bine cu consateni rom᭩ si alte nationalitati in comuna Horia. în Comuna PanatulNou/Horia multe nationalitati au trait multe secole in pace si in prietenie. Aceasta prietenie ne dorim si pentru viitor.
în luna august, a anului 2000, a fost organizata sub egida Asoc. Com. Locale, o serbare în localitatea de bastina.
Au raspuns chemarii, peste 250 de fosti locuitori ai satului, majoritatea venind din Germania dar si din Austria, SUA si Canada, pentru a sarbatori sfintirea bisericii cu peste 175 de ani în urma. Aceasta a fost probabil ultima serbare de amploare la care au fost de fata încaodata atîtia fosti locuitori.
De peste 213 ani s-au tras clopotele, de trei ori pe zi, în fosta noastra biserica.
Oare cît timp înca ?