Fosta localitate germana Neupanat (Panatul Nou/Horia), se afla în judetul Arad la nord de rîul Mures la cca 8 km în directia nord-est de orasul Arad, pe drumul de circulatie Arad Siria.
în perimetrul actual al comunei existase în evul mediu colonia PANAD. Din cuprinsul zeciual al Papalitatii din secolul al XIV-lea riese ca începînd cu anul 1333 exista aceasta localitate. Fostii locuitori ai satului, cu 20-30 case, au fost probabili slavi sau maghiari (acest lucru se deduce din denumirea localitatii). în 1561 localitatea PANATH este înca locuita, dar dupa scurt timp invadeaza turcii zona Aradului fiind distrusa de acestia. Unii dintre locuitori retragîndu-se în munti, altii sînt luati ca sclavi sau sînt ucisi.
Dupa Pacea de la Karlowitz de la 1699, tinutul la nord de Mures este încorporat Ungariei. Localitatea Panath devenind prediu (loc nepopulat). Locuitorii satelor înconjuratoare arendeaza în aceasta perioada aici pasuni si pamînt. în anul 1786 87, la ordinul împaratului Iosif al II-lea, se construiesc pe domeniile camerale Puszta Panat 150 de case, de catre Serviciul de Impopulatie (competent pentru popularea domeniilor camerale cu colonisti germani). Popularea satului cu germani efectuîndu-se prin Curtea Camerala Maghiara, subordonata împaratului de la Viena. Colonistii urmau chemarilor împaratului, respectiv agentilor sai de recrutare (din Frankfurt, Rothenburg pe Neckar, Koblenz, Bonn) si ajung în Arad începînd cu 28 mai 1785 pîna în sept. ai aceluiasi an. Noii veniti au fost cazati la Glogovat, Covasînt, Minis si Cuvin. în aceste localitati familiile de colonisti stationeaza cca doi ani. în aceasta perioada ei traiesc pe cheltuiala statului, deoarece constructia caselor fiind neterminta datorita si ritmului încet al lucrarilor. La finele anului 1786 au putut în sfîrsit, primii colonisti sa se mute pe Puszta Panath în casele noi construite. în ianuarie 1787 urmeaza alte 56 de familii iar în toamna aceluiasi an sosesc ultimii.
Colonistii veneau cu prponderenta din sudvestul Imperiului German spre exemplu: din Alsacia, Lorena, din tinutul Saar, din Palatinat, zona Trier, Renania, Padurea Wester, Hesa si Mainfranconia.
Casele colonistilor si vatra de foc au fost construite pîna la soclu din caramida iar restul zidurilor din vaiuga. La început erau prevazute costruirea a 200 de case, dar localitatile dimprejur erau împotriva, ajungîndu-se la judecata. Ca urmare au fost aprobate construirea numai a 150 de case pentru noua localitate. Un numar de 90 de case au fost construite cu poarta spre nord. Numarul locuitorilor este de circa 700 de persoane, aproape toti sînt adepti ai confesiunii romano-catolice. Cel dintîi primar a fost Johannes Weber.
Fiecare familie primeste o jumatate de posesie taraneasca (600 stînjeni patrati) 13 iugare pamînt arabil, 6 iugare de fînete si o jumatate de gradina de legume. Din planul de colonizare a anului 1786 reiese ca au fost prevazute si locuri pentru constructia unui han, a unei case pentru preot si una pentru dascalul satului alaturi de scoala.
începînd cu luna octombrie 1787, Panatul-Nou are un duhovnic în persoana calugarului franciscan P. Fortunatus Friedrich (cu toate ca parohia a fost pîna în 1797 filiala la Glogovat). Acesta a început sa conduca evidenta cartilor matricole în care apare denumirea localitatii sub numele de NEO PANATH (în latina Panatul Nou).
începînd cu anul 1788, sigiliul folosit al comunei, poarta inscriptia:
Ca viata înaintasilor nostrii a fost puternic ancorata în credinta ne confirma un document din anul 1794 din care rezulta ca locuitorii din Panatul Nou au ridicat la rang de sarbatoare religioasa locala urmatoarele:
Numele comunei de-a lungul timpurilor a fost: